23 octombrie: Sfântul Cuvios Macarie Romanul

 Sfântul Cuvios Macarie Romanul este cinstit anual pe 23 octombrie. Într-o zi, peștera în care locuia Sfântul Macarie a fost descoperită da călugări de la mănăstirea Sfântul Asclepie din Mesopotamia. 

Acești monahi, Serghie, Higinie și Teofil, părăsiseră mănăstirea pentru a rătăci prin lume, căutând un semn de la Dumnezeu în ajutorul mântuirii lor. Deodată, când se apropiau de peșteră, au remarcat un parfum minunat venind din aceasta. Apoi, au văzut îndreptându-se spre ei un bătrân acoperit numai de părul său lung  și de o barbă ce-i ajungea până la genunchi. Acesta s-a aruncat la pământ și a rămas acolo mai multe minute până s-a asigurat că cei trei străini nu erau demoni. După ce a constat că nu trecea printr-un fel de iluzie, i-a invitat în peștera sa. Cel mai vârstnic călugăr i-a cerut să le spună povestea sa, și el a fost de acord.   

                                         

Sfântul Macarie le-a mărturisit că se născuse la Roma, fiind fiul unui senator bogat pe nume Ioan. Când a devenit adult, părinții l-au logodit împotriva voinței sale. După nuntă, în loc să între în camera nupțială, a fugit la casa unei văduve pioase, unde a stat în secret șapte zile, plângând și implorându-l pe Dumnezeu să-l ajute. Când a plecat din acea casă, Macarie a întâlnit un om bine îmbrăcat, cu un comportament nobil. Acesta i-a cerut să-l însoțească. Macarie l-a urmat trei ani, până într-o zi când au ajuns la o peșteră, și omul acela a dispărut. El i-a apărut în vis lui Macarie curând, și i-a revelat că este Arhanghelul Rafael, care-l calauzise pe Tobit în călătoriile sale. Arhanghelul l-a încredințat milei lui Dumnezeu. 

La puțin timp după ce s-a mutat în peșteră, Sfântul Macarie a văzut, stand înaintea lui, o tânără și frumoasă femeie, care i-a spus că fugise și ea de o căsătorie nedorită în Roma. În pofida grijii sale, Sfântul Macarie nu a avut destul discernământ pentru a scăpa de ispita diavolului, așa că i-a permis fetei să petreacă noaptea împreună cu el în peșteră. Pentru prima oară în viața sa, a fost asaltat de săgețile înfocate ale dorinței carnale și a păcătuit cu femeia. Dintr-o dată, ea s-a făcut nevăzută, și diavolul s-a bucurat că-l momise pe ascet spre păcat.

În acea clipă, Sfântul Macarie a realizat gravitatea faptei sale. Plângând amar, s-a decis să părăsească peștera și să găsească alt loc în care să se poată pocăi. Pe drum, Arhanghelul Rafael i-a apărut încă o dată și l-a îmboldit să se întoarcă. I-a spus că Dumnezeu va auzi rugăciunile sale dacă rămâne în peșteră. Drept urmare, s-a dus înapoi și și-a supus trupul unor postiri severe, veghei și autonegării vreme de mulți ani, astfel încât să recupereze puritatea sufletului său.

22 octombrie: Sfântul Ierarh Averchie, Episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii

După istorisirea sa, Sfântul Macarie i-a trimis pe cei trei călugări să meargă în pace pe calea lor. Păcatul lui fusese foarte mare , dar la fel și pocăința sa. De aceea, a adormit întru Domnul în prezența îngerilor și Sfinților. 

Nu se știe dată exactă a morții sale, însă a fost probabil spre finele secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea. 

23 octombrie: Sfântul Apostol Iacob, rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului