29 decembrie: Sfântul Cuvios Marcel

 Comemorat pe 29 decembrie, Sfântul Cuvios Marcel, egumen al mănăstirii "Cei neadormiți", s-a născut în orașul Apamea din Siria. Părinții săi au fost bogați și un murit pe când el era tânăr. Și-a primit educația mai întâi la Antiohia și, apoi, la Efes. A împărțit săracilor toate bunurile moștenite de la părinți, rupându-și astfel legăturile cu lumea. 

Sub călăuzirea unui călugăr experimentat de la Efes, Marcel a intrat pe calea ascetismului. Mai târziu, a mers la Bizanț, la Sfântul Alexandru, egumenul mănăstirii numite "Cei neadormiți". Mănăstirea primise acest nume întrucât, în aceasta, psalmodierea era făcută constant, zi și noapte, de grupuri alternative de călugări. Sfântul Alexandru l-a acceptat pe Marcel și l-a tonsurat în schima monastică. Zelos în lucrările de veghere, postire și rugăciune, Sfântul a primt mari talente spirituale și darul clarviziunii. Marcel a întrevăzut ziua morții Sfântului Alexandru și alegerea sa ca egumen. Totuși, deoarece era încă tânăr, nu voia să-i conducă pe alții. Așadar, s-a strecurat în afara mănăstirii pentru a vizita alte provincii și mănăstiri, unde s-a împărtășit din înțelepciunea călugărilor care trăiau acolo.              

    

După moartea Sfântului Alexandru, când părintele Ioan fusese deja ales ca egumen, Marcel s-a întors, spre marea bucurie a fraților săi, iar Ioan l-a făcut ajutorul său cel mai apropiat. După decesul lui Ioan, Sfântul Marcel a fost numit egumen al mănăstirii, în pofida voinței sale, și a rămas în acest rang timp de 60 de ani. 

Vești despre viața să sfânta s-au răspândit până departe și au început să vină la el tot felul de oameni, iluștri și obișnuiți, bogați și săraci. De multe ori, aceștia au văzut îngeri încercuind Sfântul, sprijinindu-l și apărându-l. Cu ajutorul lui Dumnezeu, mănăstirea "Celor neadormiți" a înflorit. S-au adunat atât de mulți călugări sub îndrumarea Sfântului Marcel încât a devenit necesar că se mărească mănăstirea și biserica. 

Sfântul Marcel a primit donații în acest scop, și a construit o frumoasă și spațioasă biserică, un spital și un cămin pentru cei fără adăpost. Prin rugăciunile sale, i-a tratat pe cei bolnavi, a alungat demoni din oameni și a făcut minuni. De exemplu, unul dintre călugări a fost trimis la Ankara și s-a îmbolnăvit. Fiind aproape de moarte, l-a chemat în minte pe Sfânt. Sfântul Marcel l-a auzit la mănăstirea sa și a început să se roage pentru el. Astfel, călugărul s-a însănătoșit de îndată. 

Când o corabie cu călugări la bord a ajuns să fie în primejdie pe Marea Neagră, Sfântul a liniștit apele prin rugăciunile sale. Altădată, când i s-a spus că un incendiu făcea ravagii la Constantinopol, s-a rugat cu lacrimi în ochi pentru oraș, și focul s-a stins de la sine. 

Ioan, servitorul unui nobil arian pe nume Ardaburios, a fost pe nedrept acuzat de ceva și s-a ascuns la mănăstire pentru a scăpa de furia stăpânului său. Ardaburios a cerut de două ori ca Sfântul Marcel să i-l înmâneze pe Ioan, dar acesta a refuzat. Ardaburios a trimis un detașament de soldați, care au înconjurat mănăstirea, amenințând să omoare pe oricine intervenea în misiunea lor. Frații au mers la egumen, cerându-i să-l predea pe Ioan pentru a salva mănăstirea. Sfântul Marcel și-a făcut semnul crucii și, apoi, cu îndrăzneală, a ieșit singur, prin porțile mănăstirii, către soldați. Un fulger a sclipit în cer, a bubuit un tunet și a apărut deasupra Crucea, strălucind mai tare decât soarele. Soldații și-au aruncat armele și au luat-o la fugă. Ardaburios, aflând de la ostași ce se petrecuse, s-a înfricoșat și, datorită Sfântului Marcel, și-a iertat servitorul. 

28 decembrie: Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia

Sfântul Marcel a plecat în pace la Domnul în anul 485. Ucenicul său credincios, Luchian l-a jelit din toată inima dar, în a cincea zi după moartea sa, Sfântul Marcel i-a apărut și l-a liniștit, prezicându-i și lui o moarte iminentă. 

29 decembrie: Sfinții 14.000 de Prunci uciși din porunca lui Irod