Mitul despre Sorți

 Sorțile au fost trei zeități feminine care trasau viețile oamenilor. În particular, ele determinau cât de mult va trăi un bărbat sau o femeie. Deși un număr de culturi au menționat trei zeițe care influențau destinul uman, Sorțile au fost mai apropiat identificate cu mitologia grecească. 

Imaginea grecească a Sorților s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Poetul Homer, autorul Odiseei și Iliadei, a vorbit despre Sorți ca despre o singură forță, exprimând, poate, pur și simplu, voința zeilor. Un alt poet, Hesiod, a portretizat Sorțile ca trei femei bătrâne. Ele erau numite "kere", adică "cele care taie / împart", ori "Moirai", "cele care destineaza". Se poate să fi fost, la origine, zeițe care erau prezente la nașterea fiecărui copil, pentru a determina cursul vieții viitoare a acestuia.    

                   

Părinții Sorților au fost cumva învăluiți în mister. Hesiod le-a descris ca fiicele lui Nyx (Noaptea) dar, de asemeni, a spus că erau copiii lui Zeus și Themis, zeița justiției. Sorțile aveau putere asupra lui Zeus și a celorlalți zei, și mulți scriitori, inclusiv poetul roman Virgiliu, au subliniat că regele zeilor trebuia să acepte hotărârile lor. Totuși, ocazional, puteau fi manipulate... Un mit povestește că Apollo le-a înșelat să-l lase pe prietenul său, Admetus, să trăiască dincolo de timpul desemnat al vieții sale. Apollo ar fi îmbătat Sorțile și ele au fost de acord să accepte moartea altcuiva în locul lui Admetus. 

Hesiod a numit cele trei Sorți astfel: Clotho ("torcătoarea"), Lachesis ("împărțitoarea") și Atropos ("inevitabila"). Cu timpul, numele de Clotho, cu referință la toarcerea firelor textile, a devenit baza pentru imaginile celor trei Sorți controlând firul vieții fiecărei persoane. Clotho torcea firul, Lachesis îl măsura, și Atropos îl tăia cu un foarfece pentru a pune capăt vieții. 

La romani, Sorțile erau numite "Parcae" (Parce). Numele celor trei erau Nona, Decuma și Morta. Nona și Decuma au fost originar zeițe ale nașterii copiilor, însă romanii au adoptat conceptul grecesc al celor trei țesătoare ale destinului. 

O triadă de zeițe corelate cu destinul omenesc apare în diferite forme ale mitologiei. În plus față de Moirai (Moire), grecii recunoșteau o triadă de zeițe numite Horae, care erau asociate cu zeița Afrodita. Numele lor erau Eunomia (Ordinea), Dike (Destinul) și Irene (Pacea). Nordicii își intitulau cele trei Sorți ca Norn: Urth (Trecutul), Skuld (Viitorul) și Verthandi (Prezentul). Aceste Norn erau referite ca Surorile Ciudate. 

Celții aveau o triadă de zeițe ale războiului, cunoscute colectiv că Marrigan, care determinau soarta soldaților în bătălii. 

Imaginea unei zeițe triple poate fi corelată cu străvechea venerare a Lunii în trei forme: fată (Luna nouă), femeie matură (Luna plină) și o bătrână (vechea Lună / în scădere). 

În mitologia română existau, de asemeni, trei ursitoare care apăreau la nașterea unui copil: torcătoarea (firului vieții noului născut) , depănătoarea (firului tors pe ghemul vieții) și curmătoarea (firului vieții). 

Triada: Simbol și semnificație