Mitul lui Saturn, zeul roman al agriculturii

 Saturn a fost  în panteonul roman zeul semănatului sau al semințelor. Romanii l-au echivalat cu zeitatea grecească agricolă Cronus. Rămășițele templului lui Saturn din Roma, constând din opt coloane ale pronaosului, domină încă capătul vestic al Forumului de la picioarele Clivus Capitolinus. 

Templul a fost ridicat în perioada timpurie a republicii (secolul al VI-lea î.Hr.). A fost restaurat de  Munatius Plancus în anul 42 î.Hr., după un incendiu. În secolul al IV-lea, a servit ca trezorerie (aerarium Saturni) a statului roman.                        

Partenera de cult a lui Saturn a fost obscura zeiță Lua, al cărei nume este conectat cu boala (ciuma sau distrugerea), dar el a fost, de asemeni, asociat cu Ops, o altă zeiță obscură (poate zeița abundenței), cultul lui Consus, probabil un zeu al depozitării grânelor. 

În mitul roman, Saturn a fost identificat cu grecul Cronus. După ce a piedut o bătălie cu Jupiter, Saturn a fugit (sau a fost exilat de Jupiter din Olimp) și a devenit regele din Latium (zona centrală a Italiei ce include Roma). El a condus Latium într-o epocă de aur fericită, prosperă și inocentă, învățând oamenii agricultura și alte arte pașnice. În mit, el a fost tatăl lui Picus. 

Marele festival dedicat lui Saturn a fost Saturnalia, care a fost cea mai populară sărbătoare romană, influența sa fiind simțită încă în celebrarea Craciunui și Anului Nou din lumea occidentală. Saturnalia a fost celebrată originar pe 17 decembrie, dar mai târziu a fost extinsă la șapte zile. A fost cel mai plin de veselie festival, de-a lungul căruia se opreau toate muncile și afacerile, sclavilor li se dădea temporar libertatea de a spune sau a fae ce își doreau, erau ușor ridicate niște restricții morale, și se schimbau cadouri între oameni. 

Mai târziu, se spune că creștinii au derivat ultima zi din Saturnalia ca data de naștere a lui Iisus. 

Talismanul lui Jupiter