Pietrele prețioase și semiprețioase | Simbol și semnificație

 Grație frumuseții lor, pietrele prețioase și semiprețioase au mai mult decât o semnificație ornamentală. Prin culorile lor și alte caracteristici ale lor pot da frâu liber imaginației. Sunt minerale relativ tari care pot fi tăiate și, de asemeni, materiale organice precum coralul și chilimbarul, care sunt de o mare importanță în principal ca talismane și amulete, dar care pot avea și înzestrări simbolice. 

Șlefuite și strălucitoare, gemele pot servi și ca oglinzi. Jadul, aflat în multe varietăți, este pentru chinezi un simbol al multiplicității și infinitului; durabilitatea sa se credea că poate conserva decedații după înmormântare.   

                                             

În general, în întreaga lume, aceste pietre își revelează frumusețea numai după cu sunt tăiate și șlefuite, ajungând să simbolizeze însăși umanitatea și nevoia sa de rafinare.

Pe de altă parte, cristalele apărute în natură simbolizau virtuți perfecte.  În iconografia creștină, de pildă, cristalul de stâncă era un simbol al Fecioarei Maria, deoarece nu era el însuși o sursă de lumină, dar strălucea când o rază a lui Dumnezeu cădea peste acesta. 

În religiile asiatice, bijuteriile cu pietre prețioase și semiprețioase simbolizează comorile învățăturilor religioase drepte. 

Piatra filosofală din alchimie este fie o piatră prețioasă mitică, fie o piatră de construcție tăiată (în asociere cu ghildele de constructori medievali și credințele lor). 

Gemele reflectante, îndeosebi cristale, erau folosite adeseori ca ajutor în meditație și erau înzestrate cu proprietăți vindecătoare. 

Cărți străvechi cuprinzând legende ale pietrelor valoroase tratau corespondența magică dintre planete, tipuri de personalitate și "pietre ale puterii", despre care se presupunea că aveau o varietate de efecte. 

În simbolism, împreună cu cristalul de stâncă, diamantele, ametistele, rubinele, jadul, safirul și smaraldele sunt de o importanță specială.  

În Cartea Apocalipsei, "Ierusalimul ceresc" al viitorului făgăduit este construit din pietre prețioase de diferite culori care, într-un sens, constitue o întoarcere într-o formă permanentă la apa strălucitoare, pură a izvoarelor din Grădina Edenului. 

12 pietre prețioase împodobesc platoșa marelui preot evreu: rubin, peridot, beril, turcoaz, lapis lazuli, iacint, agată, ametist, tarsis, carneol și nefrit. Numele fiecărui trib al lui Israel era gravat pe fiecare piatră. 

Similar, în astrologie, cele 12 semne ale zodiacului au geme asociate cu ele și, ca "pietre ale nașterii" simbolizează puterile zodiilor individuale. "Lithica", poemele antice didactice, mai ales cele ale lui Theophrastus, Orpheus, Damigeron Latinus, Aetius și Pselius, au fost sursele principale ale acestor corespondențe. Asocierile pietrelor cu zodiile variază de la o lucrare la alta, însă cele următoare sunt cele mai frecvente: Berbec - hematit, Taur - smarald, Gemeni - pietre multicolore, Rac - adularia, Leu - rubin sau diamant, Fecioară - beril, Balanță - agată, Scorpion - ametist, Săgetător - turcoaz, Capricorn - onix, Vărsător - chihlimbar, Pești - coral. 

Planetele, cu puterile lor speciale, sunt și ele simbolizate de geme, motiv pentru care aceste pietre erau purtate de persoane simțindu-se legate în particular de un anumit corp ceresc. Cele mai obișnuite corespondențe sunt următoarele: Soare - diamant, cristal de stâncă, variante strălucitor colorate de zircon, turmalină, cairngorm;  Luna - perle, adularia; Marte - rubin, granat, coral, carneol; Mercur - beril, ochiul tigrului, chihlimbar, zarcon; Jupiter- smarald, turcoaz verde, jad, serpentin, malachit; Venus - lapis lazuli, safir, acvamarin; Saturn - ametist, varietăți întunecate de onix și safir. 

Faptul că au fost 12 triburi ale lui Israel, 12 apostoli și 12 zodii a condus frecvent la speculații și analogii simbolice. Crucile din biserica ortodoxă orientală erau adeseori împodobite cu 12 pietre mai mici (pentru apostoli) și una mare în mijloc (pentru Hristos). 

Diamantul în legende, mituri şi superstiţii