Terpsihora: Muza dansului și zeița dansului cosmic

 În mitologia grecească, toate domeniile majore literare și artistice erau guvernate de nouă muze sau zeițe. Cea care veghea asupra dansului și  muzicii corale era Terpsihora (Terpsichore). Pe lângă dans, ea a fost invocată mai recent ca o metaforă a ritmului și mișcării ordonate din univers.

Originea muzelor

În Grecia arhaică, muzele erau simple divinități asociate cu cântecul și dansul. La origine, au fost numai trei. În decursul perioadei clasice, numărul lor a crescut la nouă, fiecăreia dintre ele atribuindu-se un domeniu aparte: Calliope -poezia epică, Clio - istoria, Euterpe - muzica, Erato - poezia lirică și erotică,  Melpomene - tragedia, Polimnia - retorica, elocința,Thalia - comedia, Urania - astronomia, și Terpsihora - dansul.          

          

Muzele erau descendente ale lui Zeus prin Mnemosina, zeița memorării. Ele își avea sălașul în teritoriul Pieria, de la poalele dealurilor de sub muntele Olympus. Potrivit mitologiei grecești, muzele urcau din Pieria pe muntele Olimpului pentru a le cânta zeilor și regelui lor, Zeus, stăpânul universului. 

În mitologia mai târzie, muzele au fost asemănate cu Sirenele, cu diferența că cele din urmă erau htonice și cântau pentru a ademeni oamenii și a-i ucide. 

Terpsihora, zeița dansului și a ritmului

În pictură și sculptură, Terpsihora este înfățișată stând lângă o liră. Importanta ei și a celorlalte muze este ilustrată de asocierea lor cu muzica. În Grecia antică, muzica era considerată atributul unui om civilizat. Pe atunci, muzica includea dansul și poezia, toate acestea fiind văzute ca o hrană a sufletului. 

Există discuții dacă muzele erau numai personificări. Deși erau strâns corelate cu sferele lor artistice, ele aveau și o existența proprie, dincolo de acestea. Terpsihora, de pildă, era și soție și mama. În mitologia târzie, ea a devenit câtăva vreme prima Parthenope a zeului vântului, Achelous. 

În zilele noastre, Terpsihora este frecvent o metaforă sau o personificare a dansului, și este asociată cu subiecte de dincolo de dans, cum ar fi un fel de ritm sau mișcare ordonată. 

Universul terpsihoreic și dansul cosmic

Un exemplu al lui Terpsihora din afara dansului este cel din fizică. Planetele orbitează soarele, iar soarele, împreună cu alte stele, orbitează centrul Căii Lactee. În plus, planetele trec prin așa-zise cicluri Milankovitch, în care orbitele lor din jurul soarelui se ajustează în modalități regulate, periodice ori ritmice. 

Mai mult decât atât, oscilațiile electromagnetice și mecanice, precum cea a pendulului, sunt adeseori întâlnite în natură. Dacă aceste modele de mișcare regulată, ordonată din univers pot fi considerate un fel de dans natural, atunci aceste mișcări pot fi gândite, într-un sens, și ca "terpsihoreice". Se poate spune, așadar, că influența lui Terpsihora se întinde dincolo de artele umane, fiind prezente în universul observabil.

Natura sedimentelor poate varia în mod ciclic, iar aceste cicluri pot fi descoperite în înregistrarea istorică a sedimentelor, prin aderația și rezistența a diferitelor straturi. 

Pe lângă mișcările planetelor și pendulelor, turme de antilope, stoluri de păsări și bancuri de pești au, cu toate, o mișcare ce poate fi văzută ca un tip de dans. 

Unii oameni de știință și istorici au remarcat "mișcarea 

 terpsihoreică" din natură și s-au referit la Terpsihora ca la o metaforă atât pentru mișcarea periodică, ca și pentru seria ciclurilor utilizate pentru a marca trecerea timpului, cum ar fi fazele lunii. 

Cele mai timpurii forme de dans aveau o menire specific religioasă. Astfel de dansuri permiteau probabil o anume participare în astfel de modele ce guvernează universul. 

Dansul morții: Simbol și semnificație