27 august: Sfântul Cuvios Pimen cel Mare

 Comemorat anual pe 27 august, Sfântul Cuvios Pimen cel Mare s-a născut în jurul anului 340, în Egipt. A mers la una din mănăstirile egiptene împreună cu cei doi frați ai săi, Anub și Paisie, și toți trei au primit tonsura monahală. Frații erau asceți atât de stricți încât, atunci când mama lor a venit la mănăstire să-i vadă, nu au ieșit la ea din chiliile lor. 

Mama a așteptat acolo mult timp și a plâns. Apoi, Sfântul Pimen i s-a adresat de dincolo de ușa închisă a chiliei sale, "Vrei să ne vezi acum, sau în viața viitoare?" Sfântul Pimen i-a promis că dacă va îndura durerea de a nu-și vedea copiii în această viață, îi va întâlni cu siguranță în cea următoare. Plină de umilință, mama s-a întors acasă.    

                                           

27 august: Sfântul Cuvios Pimen cel Mare

Veștile despre faptele și virtuțile Sfântului Pimen s-a răspândit în întreaga regiune. Odată, guvernatorul districtului a dorit să îl vadă. Sfântul Pimen, ferindu-se de faimă, a gândit în sinea sa, "Dacă demnitarii încep să vină la mine și să-mi arate respect, atunci mulți alți oameni vor începe și ei să mă viziteze și să-mi disturbe liniștea, și voi fi lipsit de slava umilinței la care am ajuns numai cu ajutorul lui Dumnezeu." Așadar, a refuzat să-l întâlnească pe guvernator, transmințându-i să nu vină la el. 

Sfântul Pimen a fost un călăuzitor și un învățător spiritual pentru numeroși călugări. Aceștia au consemnat în scris cuvintele sale astfel încât să servească pentru edificarea altora în afară de ei. Un anume călugăr l-a întrebat, "Dacă îmi văd fratele păcătuind, ar trebui să-i ascund greșeala?" Sfântul i-a răspuns, "Dacă reproșăm păcatele fraților, atunci Dumnezeu ne va reproșa păcatele noastre. Dacă vezi un frate păcătuind, nu-ți crede ochilor. Dă-ți seama că propriul tău păcat  este ca o bârnă, însă păcatul fratelui tău este ca un pai (Matei 7:3-5), și apoi nu vei mai intra în supărare ori ispită."

Un alt călugăr i-a spus Sfântului, "Am păcătuit grav și vreau să petrec trei ani de pocăință. Este îndeajuns timp?" Pimen i-a replicat, "Este un timp îndelungat." Călugărul a continuat să întrebe cât de mult timp ar vrea Sfântul pentru pocăința sa. Poate numai un an? Sfântul Pimen i-a zis, "Acesta este un timp îndelungat." Ceilalți frați l-au chestionat, "Ar trebui să se pocăiască vreme de 40 de zile?" Sfântul a răspuns, "Cred că dacă un om se pocăiește din adâncul inimii sale și are o intenție fermă de a nu se întoarce la păcat, atunci Dumnezeu îi va accepta trei zile de pocăînță." 

Când a fost întrebat cum se poate scăpa de gânduri rele persistente, Sfântul a spus, "Asta este ca și cum un om care are foc în partea sa stângă și un vas plin cu apă în partea sa dreaptă. Dacă începe să ardă din cauza focului, ia apa din vas și stinge focul. Focul reprezintă gândurile rele așezate în inima unui om de Dușmanul mântuirii noastre, care pot aprinde dorințe păcătoase într-un om asemeni unei scântei într-o colibă. Apa este forța rugăciunii care îmboldește omul către Dumnezeu."

Sfântul Pimen era strict în postire și, uneori, nu se atingea de mâncare timp de o săptămână sau mai mult. Îi povățuia pe alții să mănânce în fiecare zi, dar fără să ajungă sătui. Ava Pimen a auzit de un călugăr care nu se hrănise o săptămână, însă își ieșise din fire. Sfântul s-a lamentat că acel călugăr era capabil să postească o întreagă săptămână, însă nu era în stare să se abțină de la mânie nici măcar o singură zi. 

Întrebat dacă era mai bine să vorbești ori să rămâi tăcut, Sfântul a zis, "Oricine vorbește pe seama lui Dumnezeu face bine, și oricine este tăcut pe seama lui Dumnezeu face și el bine."

Totodată, a spus, "Dacă un om pare să fie tăcut, dar inima sa îi condamnă pe alții, atunci el vorbește întotdeauna. Poate fi și un om care vorbește toată ziua, însă este de fapt tăcut, întrucât nu spune nimic fără de folos." 

Sfântul remarca, "Este cu folos să respecți trei lucruri: Să ai frică de Dumnezeu, să te rogi adesea, și să faci bine vecinului tău."

"Răutatea nu elimină niciodată răutatea. Dacă cineva îți face rău, fă bine pentru acesta, și bunătatea ta va învinge răutatea lui."

Odată, după ce Sfântul Pimen și ucenicii săi au ajuns la mănăstirea Scetis, el a aflat că părintele care trăia acolo era deranjat de sosirea sa și, totodată, era invidios pe el, deoarece călugării îl părăsiseră pe părinte pentru a-l vedea pe Ava Pimen. 

Pentru a alina acest pustnic, Sfântul s-a dus la el cu frații săi, aducând și hrană drept dar. Totuși, părintele a refuzat să-i primească. Atunci, Sfântul Pimen a spus, "Nu vom pleca de aici până nu ni se permite să-l vedem pe sfântul părinte." A rămas în picioare la ușa chiliei sub soarele dogoritor. Văzând umilința și răbdarea Sfântului Pimen, părintele l-a primit cu căldură și a zis, "Nu numai că am auzit despre tine adevărul, dar văd că lucrările tale sunt de o sută de ori mai mari." 

Sfântul avea o atât de mare umilință încât, frecvent, ofta și rostea, "Ar trebui să fiu aruncat jos în acel loc în care a fost aruncat Satana!"

27 august: Sfântul Mucenic Fanurie

Odată, a venit la Sfânt un călugăr din altă țară, pentru a primi călăuzirea sa. A început să vorbească despre chestiuni sublime dificil de înțeles. Sfântul s-a îndepărtat de el și a rămas tăcut. I s-a explicat călugărului nedumerit că Sfântului nu îi plăcea să discute despre lucruri înalte. Apoi, călugărul a pornit să-l chestioneze pe Sfânt despre lupta cu pasiunile sufletului. Pimen s-a întors spre el cu o față bucuroasă, "Acum ai vorbit bine, și îți voi răspunde". După aceea, l-a instruit  multă vreme pe călugăr cum cineva se poate lupta cu pasiunile și cum să și le înfrângă. 

Sfântul Pimen a murit la vârsta de 110 ani, prin anii 450. Curând după decesul său, a fost recunoscut ca Sfânt pe placul lui Dumnezeu. A fost numit "cel Mare" datorită marii sale umilințe, integrități, străduințelor sale ascetice și slujbei de autonegare înaintea lui Dumnezeu. 

27 august: Sfântul Ierarh Osie, Episcopul Cordobei