Mitul despre războiul troian

 În mitologia grecească, războiul troian a fost un conflict legendar cu o durată de zece ani, în care războinicii greci au asediat Troia, un oraș de pe coasta de nord-vest a Asiei Mici. Marea epopee a lui Homer, Iliada, descrie acțiunile zeilor, zeițelor și eroilor umani din decursul anului final al razboiului. 

Unii învățați sunt de părere că povestea războiului troian poate să se fi bazat pe amintirile unor evenimente istorice îndepărtate, care au devenit mituri odată cu trecerea timpului. 

Mitul despre războiul troian

            

Potrivit acestor mituri, războiul troian a izbucnit din cauza vanității și pasiunii unui tânăr numit Paris, unul din fii regelui Priam al Troiei. Lui Paris i se ceruse să hotărască care era cea mai frumoasă dintre trei zeițe: Afrodita, Atena și Hera. Fiecare din ele i-a promis lui Paris un cadou special dacă o declara câstigătoarea competiției. Paris a selectat-o pe Afrodita, care-i fagăduiese cea mai frumoasă femeie din lume. 

Afrodita l-a îndrumat pe Paris la Sparta, guvernată de regele grec Menelaus. Elena, soția regelui, era considerată cea mai încântătoare femeie de pe pământ. Paris s-a angajat într-o relație amoroasă cu Elena și a dus-o la Troia. Menelaus i-a cerut fratelui sau, Agamemnon, să conducă regii și războinicii greci contra Troiei pentru a o recupera pe Elena și a-i pedepsi pe troieni. 

După multe întârzieri, grecii au ajuns înaintea Troiei. Ei au asediat orașul, dar nu au făcut mari progrese în război mai mult de nouă ani. Iliada spune povestea începând cu momentul în care Agamemnon l-a insultat pe Ahile, cel mai viteaz luptător grec. Furios pe Agamemnon, Ahile s-a retras din conflict și și-a blestemat camarazii greci.

Între timp, Hector, un alt fiu al lui Priam și războinicul lider al troienilor, a condus o trupă în afara orașului asediat pentru a-i ataca pe greci. El l-a ucis pe Patroclus, care purta armura prietenului său Ahile. Plin de durere și mânie, Ahile s-a întors în bătălie și l-a răpus pe Hector. Apoi, a târât trupul lui Hector în spatele carului său, împiedicându-i pe troieni să îi facă funeraliile potrivite. Acest act neonorabil i-a înfuriat pe zei, care, după aceea, l-au convins pe Ahile să înapoieze corpul familiei lui Hector. 

Paris l-a ucis pe Ahile cu o săgeata bine țintită (în călcâiul său vulnerabil), doar pentru a fi dat pierii de un alt arcaș grec. După moartea lui Ahile, grecii l-au recunoscut pe Odiseu ca cel mai bun luptător al lor. Viteazul Ajax, nemulțumit că fusese trecut cu vederea, a încercat să-i răpună pe ceilalți conducători greci și, apoi, s-a sinucis. Între timp, istețul Odiseu a pus la punct un plan de a cuceri Troia mai curând prin înșelătorie, și nu printr-un atac direct. El i-a instruit pe greci să construiască un enorm cal din lemn, gol pe dinăuntru, pe roți. Soldații greci s-au ascuns în interiorul calului, care a fost purtat până la porțile Troiei. 

Troienii s-au trezit cu acest cal, aparent inofensiv, în afara cetății și l-au dus în oraș. În acea noapte, grecii au ieșit din calul din lemn și au deschis porțile Troiei pentru a-și aduce laolaltă și mai mulți luptători. După aceea, au incendiat Troia, au dat pieirii pe Priam și familia sa. Termenul de "cal troian" este folosit în prezent ca referire la ceva ce pare să fie lipsit de pericol, dar poartă în acesta o amenințare sau o distrugere neașteptată, imprevizibilă.

Războiul troian a furnizat inspirație mitologică și pentru romani, care au pretins că străbunul lor a fost Enea, un nobil troian care ar fi scăpat din distrugerea Troiei. Europenii medievali au creat poeme și legende despre războiul troian, reprezentând frecvent punctul de vedere al Troiei. O legendă britanică, de pildă, clamează că Britania ar fi fost fondată de descendenții lui Enea și ultimii troieni supraviețuitori. 

Mitul despre Paris, prințul troian