Stropul de roua - O poveste cu talc

In timp ce soarele se inalta deasupra orizontului, stropul a inceput sa isi dea seama de lumea care il inconjura. Era asezat pe o frunza, bucurandu-se de lumina soarelui pe care, la randul sau, o reflecta cu toata puterea din micuta lui oglinda. Mandru de frumusetea lui pura, se simtea in al noulea cer. In preajma lui erau alti stropi, unii invecinati, de pe aceeasi frunza, alti ceva mai indepartati, prin ramurile copacului. Stropul de roua se gandea ca el era, desigur, cel mai frumos dintre toti.

"Ah, ce bine este sa fii un strop de roua!"

Poveste cu talc strop de roua
Stropul de roua
Dupa o vreme vantul s-a intetit, iar frunza in care se adapostise a inceput sa se cutremure din ce in ce mai tare. O teama de nedescris a pus stapanire pe stropul de roua in vreme ce se rostogolea, inevitabil, catre marginea frunzei, spre un univers cu totul necunoscut. De ce trebuia sa i se intample asa ceva? Pana acum totul fusese aproape perfect! Se simtise in siguranta si se parea ca asa va fi o vesnicie. De ce lucrurile trebuiau sa se schimbe? De ce? De ce?

In cele din urma, stropul a ajuns la capatul lumii, pe marginea frunzei. Panica il strabatea peste poate! Isi imagina cum va fi strivit in cadere si se va risipi in mii de bucatele. Ziua abia incepuse si totul parea sa se termine atat de repede! Nu era drept! Viata parea sa nu mai aiba nici un sens. Incerca, din toate puterile, sa se agate de frunza, dar lupta lui era sortita pierzaniei.

Dupa cateva clipe, vrand-nevrand, s-a lasat in voia gravitatiei. Desprins de frunza, a inceput sa cada in hauri, in jos, mereu mai in jos. Dintr-o data, si-a dat seama ca dedesuptul lui se intindea o enorma oglinda. Putea chiar sa intrezareasca in ea reflectia propriei sale fiinte. Se prabusea aproape, mereu mai aproape...

Fara sa inteleaga cum si cand, frica i s-a transformat intr-o infinita bucurie in vreme ce se contopea in nemarginirea de ape a lacului. Stropul de roua nu mai exista, dar nici nu murise. Devenise o parte a intregului.




Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:


Puterea gandului : lovirea unei tinte nevazute

O legenda despre vasc

Cunoaste-te pe tine insuti | O poveste cu talc
Stropul de roua - O poveste cu talc Stropul de roua - O poveste cu talc Reviewed by Diana Popescu on iulie 01, 2011 Rating: 5

2 comentarii:

  1. Imi place cum ai descris acest drum al stropului de roua si aceasta nemurire a sa, care se aseamna cu sufletul uman.

    RăspundețiȘtergere
  2. e cam greu să te identifici cu ceilalți, dar dacă intri printre ei devii una cu ei.
    e interesant că relaționarea, unora!, le distruge personalitatea, în timp ce altora le-o subliniază și le-o pune în valoare.

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.