sâmbătă, 15 februarie 2014

Pilda fiului ratacitor | Duminica fiului ratacitor

Pilda fiului ratacitor este una din parabolele lui Iisus ce apare in doar una dintre evanghelii, si anume in cea dupa Luca (Luca 15:11-32). Este considerata cea de-a treia si ultima parte a ciclului mantuirii, alaturi de pilda oii ratacite si pilda drahmei pierdute. In biserica catolica aceasta parabola este citita in a patra saptamana a Postului Mare, iar in biserica crestin ortodoxa este amintita in Duminica fiului risipitor. Este vorba despre o induisatoare poveste ce ne invata despre dragostea lui Dumnezeu fata de noi si despre bunatatea Sa de a ne ierta indiferent cate si ce fel de greseli am facut.

Rembrandt- Intoarcerea fiului risipitor
Iata pilda fiului ratacitor, asa cum ne este povestita in Noul Testament, Evanghelia dupa Luca  15:11-32:

" Si a zis: Un om avea doi fii. Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.
Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari. Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa. Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii. Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu Si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta; Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.
Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau Si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat. Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui; si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim; Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veseleasca.
Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos. Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga. Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.
Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat."

Pildele lui Iisus se bazeaza pe situatii de viata desprinse din realitate dar care, la un moment dat, iau o intorsatura neobisnuita tocmai pentru a ne sugera niste importante lectii.
In aceasta parabola, Iisus ne relateaza despre un tata cu doi fii. Unul din ei, cuprins de nerabdarea de "a-si trai viata", i-a cerut tatalui sa ii dea degraba mostenirea, partea din avere ce i se cuvenea.
In societatea evreiasca, existau niste legi clare despre felul cum se imparteau mostenirile. Fiul mai varstnic sau cel dintai nascut primea "o parte indoita" (Deuterenomul 21:17), in vreme ce celulalt fiu i se cuvenea numai o parte. Asadar, in acest pilda, fratele mai tanar ar fi trebuit sa primeasca o treime din avere desi, in mod obisnuit, acest lucru se petrecea numai dupa moartea tatalui.

Chiar si in zilele noastre, cati tati, cati parinti ar fi dispusi sa le dea copiilor sai mostenirea cuvenita cat ei mai sunt inca in viata?
Avem de a face, drept urmare, cu o cerere iesita din comun, o cerere nerusinata, capabila sa nu numai sa-l contrarieze, dar sa-l si jigneasca pe tata! In ciuda acestui fapt, tatal nu a cracnit, nu a adus nici un repros, ci, dimpotriva, a facut asa cum i se cerut!  Acest lucru reflecta indulgenta, toleranta lui Dumnezeu fata de noi. Chiar daca actionam la fel de egoist precum fiul risipitor, Dumnezeu ne ingaduie, ne absolva. El ne daruieste ce este al Lui, si chiar ne permite sa ne folosim gresit de darul Sau, tocmai pentru a ne respecta libertatea pe care tot El ne-a oferit-o! El stie insa ca folosirea nepotrivita a libertatii noastre nu ne poate aduce la ceva bun, asa cum s-a intamplat si cu fiul ratacitor. Dumnezeu stie ca, in acest fel, vom fi pusi in fata unei lectii care ne va intoarce catre El.

Dupa ce fiul mai tanar si-a primit partea din avere, a luat totul cu el si "s-a dus intr-o tara departata, si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari." In contextul istoric, acest lucru inseamna ca el a parasit Tara Sfanta pentru a pleca intr-un exil voluntar printre ne-evrei, pe taramuri unde putea sa petreaca si sa pacatuiasca fara a fi observat si mustrat de alti evrei ca si el.
 El a voit sa plece din tara lui Dumnezeu pentru a putea pacatui si a-si finanta pacatele cu ceea ce luase de la tatal sau. In cele din urma, insa, si-a facut praf toata averea si a ajuns sa traiasca de azi pe maine. Daca nu ar fi cheltuit ceea ce avea pentru o viata desfranata, ar fi avut indeajuns de multi bani pentru a trai departe de mizerie. Asa ceva nu s-a intamplat totusi... Coborat la stadiul de muritor de foame, el s-a supus mai multor umilinte: a devenit servitorul unui ne-evreu (un "pagan" in ochii evreilor), a hranit porcii acestuia, a ravnit la mancarea porcilor si nu a primit nimic macar atat!
Decaderea sa l-a determinat sa isi aduca aminte cum dreptul sau tata ii trata mai bine pe servitorii sai decat era tratat el insusi de catre straini: "Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!" A hotarat astfel sa se intoarca la tatal sau si sa ii marturiseasca trei lucruri:
- "Tata, am gresit la cer si inaintea ta."
- "Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau."
- "Fa-ma ca pe unul din argatii tai."
Chiar si in postura de servitor al tatalui sau,  el ar fi avut parte de un trai mai bun decat cel din lumea ne-evreilor!

Ni se sugereaza in acest fel in ce adanci hauri ne poate arunca folosirea gresita a libertatii care ni s-a daruit. Daca ne hotaram sa il parasim pe Dumnezeu, lucrurile nu au cum sa merga bine pentru noi. Putem fi umiliti intr-o lume nepasatoare fata de noi. Cu cat ne indepartam mai mult de dragostea si grija lui Dumnezeu, cu atat mai rau o putem duce, si cea mai buna solutie ramane aceea de a ne intoarce la Dumnezeu si a-I cere iertare.
                                                                                                     
Atunci cand fiul ratacitor a revinit la tatal sau, a avut loc un fapt semnificativ. Inca din clipa cand l-a zarit in departare, tatal a alergat la el, si, plin de mila, l-a imbratisat si l-a sarutat! Aceasta primire este cu totul alta decat cea la care s-ar fi asteptat fiul risipitor, dupa ce fusese atat de ingrat cu parintele sau. Cat de uimit a fost, probabil! Cu toate acestea, el nu a ezitat sa ii spuna tatalui ce isi propusese: "Tata, am gresit la cer si inaintea ta";  "Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau." Inainte insa de a-i zice sa fie primit drept argat, tatal l-a intrerupt si evenimentele au capatat o cu totul alta turnura. In loc sa isi trateze fiul ca o servitor, el s-a adresat unuia din adevaratii servitori si i-a poruncit sa puna la cale o mare petrecere.  Mai mult decat atat, a cerut sa i se aduca fiului ratacitor cea mai buna haina, un inel si incaltari!

De ce a procedat tatal astfel? Pentru ca "acest fiu al meu mort era si a inviat", "pierdut era si s-a aflat." De fapt, ni se arata cum ne primeste Dumnezeu atunci cand parasim pacatul pentru a reveni la El. Ca si tatal din pilda, El ne intampina cu bucurie si dragoste, fara ranchiuna si fara a ne umili! Dar asta nu este totul! Sa vedem ce se intampla mai departe...

Ce putem invata din modul cum s-a purtat fratele mai mare?  El nu si-a cerut partea din mostenire, ci a ramas credincios alaturi de tatal sau. Ceea ce s-a petrecut la intoarcerea fratelui sau l-a scos din sarite! De ce i s-ar fi cuvenit fratelui sau mai mic, ingrat si pacatos, o  primire atat de calduroasa din partea tatalui sau? Fratele mai in varsta era atat de manios incat a refuzat chiar sa intre in casa si sa ia parte la petrecere! Desigur, tatal a venit la el si i-a vorbit. Descoperim cu acest prilej ca el nu era suparat numai pe fratele sau, dar si pe tatal sau. Fiul mai mare a subliniat ca tatal sau nu i-a dat niciodata nici macar un ied pentru a petrece cu prietenii sai, insa pentru fratele ce ii mancase "averea cu desfranatele" hotarase sa se taie vitelul cel ingrasat! Fratele mai varstnic a crezut asadar ca fusese nedreptatit!

Tatal i-a spus trei lucruri: "Fiule, tu totdeauna esti cu mine," asigurandu-l ca nu si-a pierdut locul ori pozitia din familie; "si toate ale mele ale tale sunt," adica fratele cel mic isi irosise partea din avere, si ceea ce mai ramasese era cu totul,asa cum era leguit , numai fratelui cel mare; "Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat."

Pilda fiului ratacitor ne aduce mai multe invataminte spirituale:
Putem fi mereu credinciosi fii ai Tatalui nostru  sau ne putem instraina de El prin pacat. Putem intoarce spatele Tatalui nostru ceresc, lasandu-ne condusi de vointa noastra libera, dar atunci cand facem asta ramanem la indemana sau sub ispita unor enorme pacate. Cu toate acestea, putem face cale intoarsa spre locuinta noastra spirituala, catre Tatal nostru, care abia asteapta sa ne primeasca inapoi cu o mare bucurie. De fapt, El este intotdeuna gata sa ne ierte indiferent ce am facut! Crestinii ce nu s-au lasat vreodata momiti spre panta pacatului nu trebuie sa aiba resentimente fata de reintoarcerea la Dumnezeu a celor ce au gresit. Din contra, ei trebuie sa se veseleasca alaturi de Dumnezeu pentru ca acest lucru s-a intamplat. Locul lor alaturi de Domnul si rasplata lor cereasca nu sunt in nici un fel amenintate de asa ceva. Dumnezeu ii iubeste la fel de mult ca si pe cei care au parasit traiul pacatos si au revenit, cu iubire si sinceritate, la El!


Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Pilda vamesului si fariseului | Duminica vamesului si fariseului

Pilda lui Zaheu Vamesul | Duminica lui Zaheu

Pilda Cananeencii | Duminica Cananeencii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu