luni, 24 august 2015

Condiţii pentru a fi iniţiat întru adevăr | O poveste de Osho

Am auzit o poveste tibetană foarte veche:

Exista odată un mare înţelept care nu iniţia pe nimeni, care nu îşi făcuse nici un discipol. Faima sa se răspândise de-a lungul şi de-a latul lumii, şi mii de oameni veneau în fiecare an pe vârful dealului unde trăia, incearcau să îi atingă picioarele, plângeau şi se rugau, "Acceptă-ne! Iniţiază-ne întru adevărul pe care l-ai descoperit! Deschide-ne şi nouă poarta templului tău, suntem însetaţi de cunoaştere."

Condiţii pentru a fi iniţiat întru adevăr
El însă le răspundea, "Nu sunteţi demni, nu meritaţi asta. Mai întâi deveniţi vrednici de mine!" Iar condiţiile impuse de înţelept erau atât de grele încât nimeni nu le putea îndeplini: Să fii sincer timp de trei ani, fără să spui nici măcar o singură minciună; vreme de trei ani să trăieşti în celibat, fără să ai nici cel mai mic gând legat de o femeie sau un bărbat; şi aşa mai departe.

Aceste condiţii erau imposibile! Aceste condiţii erau în aşa fel gândite încât cu cât încercai mai mult să le împlineşti, cu atât mai mult simţeai că-ţi este imposibil să faci asta. Poţi trăi în celibat dacă nu îţi pasă prea mult de lucrul ăsta; însă, dacă te gândeşti prea mult la celibat, atunci ajungi să fii înconjurat de multe, multe femei în mintea ta.

Numeroşi oameni s-au străduit, dar nici unul nu a avut succes, aşa că nimeni nu a fost iniţiat.

Apoi, înţeleptul a ajuns pe patul morţii. Chiar cu trei zile înainte de a muri, s-au adunat mulţi oameni în jurul său, iar el le-a spus celor mai aproape de el, "Acum este timpul! Îl voi iniţia pe oricine îşi doreşte asta, dar mi-au rămas doar trei zile!"

Oamenii îl ştiau bine, şi au întrebat, "Dar cum rămâne cu condiţiile tale?"

El a răspuns, "Daţi uitării tot despre acele condiţii! De fapt, nu eram pregătit să iniţiez pe nimeni; de aceea am insistat atât de mult asupra acelor condiţii. Acum sunt pregătit! Sunt plin de înţelepciune şi vreau să o împărtăşesc. Uitaţi întru totul de acele condiţii! Oricine vrea să vină la mine, să le arunce deoparte! Şi grăbiţi-va, pentru că nu mai am la dispoziţie decât trei zile."

A iniţiat pe oricine şi oricare, indiferent cine sosea la el. Oamenilor nu le venea să creadă! "Ce faci? Suntem păcătoşi!"

El le zicea, "Daţi uitării asta. Nu am fost nici eu sfânt până acum, aceasta a fost singură mea problema. Nu aveam cum să va iniţiez în nimic. Nu exista nici o poartă. Eu însumi stăteam în faţa unei porţi închise. Dar acum poarta s-a deschis, acum am ce împărtăşi. Acum nu mai sunt necesare nici un fel de condiţii."

Atunci când eşti lucid, nu ai nevoie de dragoste. Abia atunci când nu ai nevoie de dragoste, eşti în stare să ajungi la dragoste. Acesta este paradoxul. Atunci când ai nevoie, nu eşti în stare.


Sursă: Osho – “A Sudden Clash of Thunder”/ "Un brusc răsunet de tunet" 


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Osho: Despre femeile credincioase sau nu, şi bărbaţii lor

Cu cât ai păcătuit mai mult, cu atât eşti mai sfânt | O poveste de Osho

Un cerşetor în rai? | O poveste de Osho

Niciun comentariu: