Mitul lui Maui, zeul polinezian

 În mitologia polinezeană, Maui a fost un puternic zeu păcălitor, cunoscut mai ales pentru crearea insulelor din Pacific. Fiul al zeului Tangaroa și al unei muritoare, el a transformat multe lucruri pentru a îmbunătăți viața oamenilor, cum ar fi facerea cerului mai înalt și a zilei mai lungi.  Înzestrat cu puteri magice, acest aparent minor dar foarte potent zeu și erou cultural a încercat să ajungă la nemurire, dar a eșuat în acest demers. 

Maui a creat insulele pe când se afla la pescuit împreună cu frații săi. Mai întâi, a meșteșugit un cârlig magic de pescuit din osul maxilarului bunicii sale. Apoi, Maui a aruncat în ape cârligul și a început să tragă cu el de pe fundul oceanului insulele în care trăiesc polinezienii.    

       

Cu o altă ocazie, pe când se  plimba, Maui a întâlnit o fată care i s-a plâns că cerul era atât de jos încât dădea să cadă peste ea și o împiedică să-și facă treburile zilnice. Dornic să o impresioneze, Maui a împins cu o mare forță cerul și a reușit să-l înalțe. 

Pentru a le da oamenilor mai multe ore de lumină a zilei, astfel încât să aibă grijă de grădinile lor, să își gătească mâncarea și să își confecționeze haine, Maui a făcut zilele mai lungi. Cu ajutorul fraților săi, a prins soarele într-o plasă și l-a bătut cu osul magic al maxilarului bunicii lui. Soarele a fost atât de vătămat și însângerat de această bătaie încât, de atunci, a putut să străbată numai  mult mai lent drumul său de-a lungul cerului. 

Maui s-a străduit să ajungă nemuritor înșelând-o pe Hina, zeița morții, în vreme ce aceasta dormea. S-a târât în corpul ei și a încercat să treacă prin acesta, dar zeița a fost trezită de apelul unei păsări și l-a zdrobit de îndată pe Maui, până l-a omorât. 

Plasa: Simbol și semnificație