O istorie a nasturilor

 Dacă examinăm vechi picturi sau studiem istoria veștmintelor, devine clar că, pentru mult timp, aproape toți oamenii din lume au neglijat să folosească nasturi în maniere surprinzătoare similare. Sari-ul indian, chitonul grecesc, hanfu-ul chinezesc, sarongul indian și cămășile rusești purtate cu pantaloni, erau cu toate prinse cu tehnici ingenioase de înfășurare sau legare.        

  

Chiar și mai târziu, în decursul revoluției industriale, au existat adeseori straie complicate încheiate întru totul cu cârlige și bolduri ascuțite, dar fără un singur nasture. Și totuși, în mod aparent incredibil, simplul și convenabilul nasture a fost inventat în vremuri antice!

A fost odată: Frumusețe și utilitate

Istoria nu a păstrat numele geniului care a inventat nasturii și butonierele, mai ales că probabil nu a fost numai unul. Primele obiecte asemănându-se unor nasturi, mici piese rotunde cu două găuri pentru încheierea hainelor, au fost găsite în India, în valea Indusului, datând aproximativ din anii 2800-2600 î.Hr. Obiecte similare din Epoca Bronzului au fost descoperite în China (circa 2000-1500 î.Hr.), precum și în antichitate, în Grecia și Roma. Totuși, acestea nu erau decât decorațiuni, fără a servi unor obiective practice, funcționale. 

Tranziția de la lucruri pur decorative la unele funcționale în îmbrăcăminte a fost una de scurtă durată. Este ușor de imaginat că chinezii ori grecii străvechi când aveau un strai rupt, utilizau probabil pentru a-l ascunde  un lucru decorativ amplasat într-o gaură alăturată. Această improvizație ar fi fost atât atractivă, cât și convenabilă, fără a irita pielea. Cu toate astea, istoricii îmbrăcămințîi au afirmat unanim că primii nasturi nu au fost folosiți în acest fel. 

Nasturii merg la război!

 Spre finele antichitățîi, oamenii își dăduseră deja seama ce puteau face cu nasturii. Deși ne imaginăm, de obicei, grecii antici strângându-și în jur hainele cu o broșă, o gaică, prin secolul al IV-lea î.Hr., aceștia au preferat să le atașeze pe umăr folosind un nasture ori un laț. Sciții și romanii au cusut nasturi pe curele care le securizau mai mult armurile în bătălii decât sforile și lațurile, un fapt confirmat de numeroase descoperiri arheologice. 

Creatorii de armuri au apreciat îndeosebi combinația nasture-butonieră, fiindcă permitea strângerea sigură a părților armurii cavalerilor. Ordinea în care erau suprapuse aceste clapete sau plăci era foarte importantă. Un războinic se apropia de inamic cu umărul stâng înainte, protejat de un scut. Era crucial așadar ca plăcile din partea dreaptă a armurii sale să fie suprapuse cât mai bine, astfel încât sabia dușmanului să nu pătrundă printre ele. În acest fel, a a apărut stilul masculin (pe dreapta) de încheiere a nasturilor, care persistă și în zilele noastre. 

Nasturii, podoabe ale bărbaților

Totuși, la începutul Evului Mediu, multe din realizările antichitățîi au fost uitate și pierdute, inclusiv utilizarea nasturilor. Mai multe secole, îmbrăcămintea a fost strânsă pe corp cu șnururi și cârlige, aidoma ca odinioară. Abia în secolul al XIII-lea, nasturi cu urechi pentru prinderea lor în îmbrăcăminte au reapărut în Germania. Cam în același timp, hainele strânse pe corp masculine au ajuns să fie la modă. De la guler până la talie și cu mâneci de la încheietura mâinii la cot, aceste costume erau acoperite cu nasturi, uneori în număr de sute de bucăți. 

O cronică din secolul al XV-lea menționează patru tunici date în dar unei văduve al cărei soț nobil fusese executat de ducele de Milano. Fiecare tunică avea între 40 și 126 de nasturi din aur. Pe de altă parte, se știe că "regele cavaler" francez Francis I, care a domnit între 1515 și 1547, poruncise ca al său costum din catifea să fie împodobit cu 13.600 de nasturi de aur!

Pe atunci, istoria nasturilor a reînceput să reconsidere rolul lor de obiecte decorative. Creați din aur, argint, pietre prețioase și fildeș, aceștia simbolizau averea,  statutul social înalt și, din acest motiv, au ajuns să fie unele din cele mai populare accesorii ale bărbaților. Acest trend a fost specific masculin, femeile preferând să poarte broșe și agrafe în acea vreme. Abia mult mai târziu, nasturii au apărut pe rochiile și fustele femeilor. De fapt, până în secolul al XIX-lea, aproximativ 70% dintre nasturi erau folosiți pentru hainele bărbaților. La femei, nasturii erau cusuți pe partea stângă a vestmintelor lor, pentru a le fi mai ușor servitoarelor să îi încheie. Acest obicei, de fixare a nasturilor pe partea stângă a straielor feminine s-a păstrat până în prezent. 

Nasturii magici

Printre slavi, nasturii au sevit inițial ca un fel de amulete magice având scopul de a alunga răul. Slavii amplasau frecvent o mică piatră sau granulă în interiorul nasturelui gol protector, astfel încât acesta clinchetea ușor pe când purtătorul mergea. De obicei, acest tip de nasture era cusut din motiv pur și aimplu decorativ, fără a avea funcțiunea de a strânge hainele ori fără vreo funcțiune practică. 

Credința în puterile magice ale nasturilor a continuat până în timpuri recente. În anul 1931, ziarul londonez Sunday Times a publicat un articol intitulat "Nasturele țarului ucis", relatând că într-o provincie rusească, un țăran fusesearestat de Ceka (Comisia Extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluției și sabotajului) pentru că poseda un "nasture magic" presupus ca aparțînând lui Nicolae al II-lea. Țăranul vindeca oameni din zona sa cu nasturele țarului, și a fost, în cele din urmă, arestat pentru activități contrarevoluționare! O chestie gen Putin!

Nasturii care îi deranjau pe soldați

Pe de altă parte, nasturii făcuți din cositor pe care Petru cel Mare a ordonat să fie cusuți pe manșetele uniformelor soldaților ruși aveau un scop dublu: nu numai de a strânge manșetele pe mâneci, împiedicându-i să le atârne liber, ci și de a descuraja militarii să își șteargă gurile după ce mâncau, menținând materialul curat și reducându-i riscurile de a fi uzat și rupt. Oricum, folosirea de nasturi din cositor în Rusia era dificilă, deoarece aveau o durabilitate mică din pricina vremii reci prelungite. 

Potrivit unei legende, nasturii din cositor ar fi avut un rol major în înfrângerea lui Napoleon din decursul războiului din 1812. Cositorul este degradat la temperaturi de îngheț de sub minus 13-15 grade Celsius, fărămițându-se și transformându-se într-un praf. Drept urmare, nasturii uniformelor franceze s-au dezintegrat. Soldațîi lui Napoleon, neștiind de acest lucru, și-ar fi scăpat pe jos literal pantalonii în gerul rusesc!

Nasturi pentru stiliști și bogați: Sticlă, aluminiu și agată

În secolul al XVI-lea, nasturii au fost confecționați din sticlă venețiană printr-o tehnică specială și au ajuns să fie la modă. Până și vestitul om de știință rus Mihail Lomonosov a deschis o fabrică pentru a produce astfel de nasturi. Totuși, nasturii lui nu au fost foarte populari întrucât rușîi bogați îi preferau pe cei făcuți din aur și argint. 

Orientările din modă au depins nu numai de frumusețea nasturilor, ci și de raritatea și costul materialelor folosite pentru producerea lor. În zilele noastre, nasturii din aluminiu par să fie ieftini și comuni, însă, la mijlocul secolului al XIX-lea, aluminiul era extrem de rar și foarte prețuit. Astfel, împăratul francez Napoleon III a comandat o haină ceremonială incredibil de scumpă cu nasturi din aluminiu. 

O neașteptată creștere a producției de nasturi s-a petrecut datorită reginei Victoria a Angliei. După ce, în 1861, a devenit văduvă, ea a emis un decret special privind procedurile funerare, care a inclus cerința ca îmbrăcămintea văduvelor să includă nasturi negri opaci. O fabrică din Gablonz (Germania) specializată în producerea acestora a ajuns să aibă un profit surprinzător. 

Ce putem afla de la nasturi?

Nasturii au fost (și cumva sunt încă) nu numai obiecte decorative, ci au servit și ca embleme ale afilierii ocupaționale. Nasturii departamentali au fost utilizați pentru uniforme ale unor variate ministere, administrații provinciale și orășănești, forțe militare și navale, instituții educaționale, și așa mai departe. Sub domnia lui Nicolae I (împărat al Rusiei între 1825 și 1855), care a introdus nasturii departamentali, aproape toți oficialii imperiului, de la paznici la cancelarul de stat, au purtat uniforme cu nasturi specifici posturilor lor. 

Nasturi "fașionabili"

Nasturii din mătase au ajuns la modă în decursul epocii victoriene, când au fost transformați în săculeți cu diferite parfumuri. Aceștia au fost confecționați din material textil dens înmuiat în uleuri esențiale. Purtați de bogătași, aceștia erau frecvent lăsați ca părți valoroase ale unei moșteniri. 

Cerceii: Istorie, simbol și semnificație

Elsa Schiaparelli, o creatoare de modă pariziană din anii 1930, a inițiat trendul nasturilor din plastic. În colaborare cu Jean Clément, absolvent al unei școli de artă cu o pregătire solidă în chimie, a creat o varietate extraordinară de nasturi cu forme și culori nemaivăzute anterior, incluzând unii fosforescenți. Cei doi au făcut nasturi având forme de fructe (lămâi, portocale), balerine, linguri, clopoței de Crăciun, cai, etc. Aceștia au avut o tentă suprarealistă și au fost desemnați pentru a decora orice parte a îmbrăcăminții la care se potriveau, chiar și pălării. Buticul "Madame Schiap" al Elsei din piața Vendôme a devenit imens de popular. 

Nasturi "răufăcători"

Au avut nasturii un rol informator, de spionaj? Poemul "Nasturele maro", scris de E. Dolmatovski, a fost transpus într-un cântec în epoca marcată de paranoia spionilor a lui Stalin.  Acesta spune povestea unui pionier care găsește pe drum un nasture făcut în străinătate și descoperă astfel un spion străîn. Deși această poveste pare să fie umoristică în prezent, găsirea unui nasture în URSS era foarte foarte rară. Chiar și în fabricile subterane din anii 1970 și 1980, în care erau contrafăcuți blugi "de marcă", nasturii erau luați de la blugi uzați originali gen Levi și Wrangler. 

Nasturii: Însemne și obiceiuri 

Au existat, de asemeni, unele obiceiuri neobișnuite legate de nasturi. De exemplu, în Anglia, familiile avute dădeau tradițional fetelor nasturi de la o vârstă fragedă. Cei mai frumoși, unici nasturi era puși împreună în ceea ce se numea "un șnur al dragostei". Se credea că o fată care adună 999 de nasturi pe șiragul său își va întâlni curând adevărata iubire. 

În plus, în secolul al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea, erau făcuți "nasturi din păr", împletiți din păr omenesc. Mai rar, o mică șuviță de păr a moștenitoarei era amplasată într-un nasture de sticlă. Astfel de nasturi au ajuns să fie asociați cu doliul, întrucât erau făcuți din părul unei persoane iubite, un părinte, un soț, o soție, sau un copil, înainte de înmormântare. 

Superstiții despre nasturi