Neghioaba sete de viaţă | Poveste de Osho

Osho ne aduce aminte de o poveste frumoasă din Upanişade, intitulată Yayati şi zeul morţii, pe care mi-am permis să o redenumesc "Neghioaba sete de viaţă." Dacă citeşti povestea, ai să înţelegi de ce am făcut asta... 

Neghioaba sete de viaţă
Yayati, unul din cei mai grandioşi regi, era pe cale să moară. Avea 100 de ani, îndeajuns de mulţi pentru a se despărţi de lumea asta - oricine la vârsta aceasta ar trebui să fie gata pentru moarte - dar simţea că nu îi sunt îndestulători; seminţele unei vieţi renăscute nu erau încă sufocate. Aşadar, atunci când Moartea a venit la el, Yayati a îngenuncheat în faţa să - un grandios rege, un cuceritor măreţ - şi i-a zis, "Mai lasă-mi încă o sută de ani de viaţă. Nu îţi cer prea mult, doar 100 de ani. Nu înseamnă mai nimic pentru tine, poţi face asta. Toate dorinţele îmi sunt încă neîmplinite pentru că nu m-am gândit niciodată la tine. Mă pregăteam, pur şi simplu, şi mă tot pregăteam pentru clipa asta, dar nu sunt încă gata. Nu m-am bucurat încă de viaţa mea. Acum, că am ajuns la atâtea realizări, am cucerit lumea întreagă, cele mai frumoase femei, am cei mai inteligenţi şi curajoşi fii, cea mai bună armată din lume, totul este aranjat şi toţi duşmanii mei sunt morţi, tocmai voiam să mă relaxez şi să degust viaţa. Mi-a venit acum vremea? Mi-am petrecut toţi aceşti o sută de ani numai pentru a mă delecta cu aceste clipe. Mai lasă-mă încă o sută de ani astfel încât să pot trăi după placul inimii mele.

Moartea a râs şi a spus, "Sunt gata să îţi mai las o sută de ani de viaţă, dar va trebui să-l iau în schimb pe unul din fii tăi, pentru că trebuie să mă întorc cu cineva care îţi seamănă; dacă nu tu, atunci măcar unul din fii tăi. Nu pot să plec cu mâinile goale, trebuie să-i dau socoteală şefului meu. El mă va întreba, "Unde este Yayati?" Ce îi voi putea răspunde? Un astfel de lucru nu s-a mai făcut până acum, dar îmi pare rău pentru tine. Îţi cer doar unul dintre fii."

Yayati avea o sută de fii; avea probabil şi o sută de neveste. El şi-a întrebat fiii care dintre ei vrea să îi ia locul şi să moară. Cel mai în vârstă avea 80 de ani, dar a început să se uite în jos, nu era gata să spună da. De ce trebuia să fie el? Trăise numai 80 de ani; dacă tatăl sau nu se mulţumea cu o sută de ani, cum ar fi putut fi el satisfăcut cu 80 de ani? Avea dreptul la încă cel puţin 20 de ani. În acele timpuri, se spune că oamenii trăiau o sută de ani. De ce ar fi trebuit el să aibă o moarte prematură? Iar bătrânul sau tată trăise îndeajuns! Nu voia să-i rănească sentimentele, aşa că a rămas tăcut.

Tatăl a fost extrem de surprins; se obişnuise cu gândul că fiii săi erau gata oricând să se sacrifice pentru el. În lumea asta, însă, nimeni nu este dornic să se sacrifice pentru altcineva. Regele s-a uitat în jur. Fii lui au început, de asemeni, să se uite unul la altul, cu priviri ce sugerau, "De ce să nu mori tu?"
Cel mai tânăr, în vârstă de numai 20 de ani, s-a ridicat şi i-a zis Morţii, "Sunt gata. Ia-mă cu tine, vin cu tine."

Până şi Morţii îi părea rău pentru băiat. A venit mai aproape de el şi i-a spus, "Eşti prost sau nebun? Ceilalţi fraţi ai tăi - unul de 80, altul de 75, alţii de 60, 65, 50 de ani - nu sunt hotărâţi să meargă cu mine, iar tu, cel mai tânăr, nu ai trăit aproape deloc. De ce vrei să te iau?"

Tânărul i-a răspuns, "Dacă tatăl meu nu a putut să trăiască cu adevărat 100 de ani, dacă fratele meu cel mai mare nu a reuşit asta vreme de 80 de ani, dacă ceilalţi fraţi ai mei... nici unul din ei nu a putut să trăiască cu adevărat până acum, atunci viaţa nu are nici un sens. Nu vreau să-mi pierd timpul. Dacă trebuie să mor, este mai bine să mor acum. De ce să mai aştep încă 80 de ani? Dacă aceşti oameni nu au fost capabili să se descurce cu viaţa, este absolut sigur că viaţa este un lucru cu care nu te poţi descurca. Fie că tatăl meu să încerce să o facă încă o sută de ani."
Moartea s-a străduit să-l facă să se răzgândească, dar el a rămas de neclintit, aşa că, până la urmă, l-a luat cu ea.

După o sută de ani, Moartea s-a întors, dar situaţia era neschimbată. Yayati a căzut iarăşi la picioarele ei şi a pornit să plângă şi să se jelească, spunând, "Ştiu că trebuia să fiu pregătit, însă nimic nu mi s-a împlinit încă; dorinţele îmi sunt la fel de puternice. Mi-am satisfăcut toate dorinţele, nu pot spune că nu am făcut-o, dar nimic nu mi s-a împlinit. Vreau mai mult! Acum, după încă o sută de ani, mi s-au deşteptat noi dorinţe - vreau mai mult! Vreau să mai trăiesc cel puţin încă o sută de ani, doar încă o singură dată."

Lucrul asta a continuat o dată şi încă o dată. Atunci când Yayati a împlinit o mie de ani şi Moartea a sosit la el, era iarăşi cât pe ce să îngenuncheze la picioarele ei. Moartea i-a zis,"Aşteaptă, ce-i de ajuns este de ajuns! Chiar nu poţi să înţelegi, Yayati? Eşti orb? Ai trăit o mie de ani, şi ai făcut acelaşi lucru o dată şi încă o dată. Nu ai făcut nimic nou în aceşti o mie de ani, şi totuşi vrei mai mult? Nu-ţi dai seama de adevărul simplu că mintea trăieşte în mai mult, nu conteneşte să ceară mai mult? Nu există un sfârşit pentru asta. Acum vei merge cu mine, nu am de gând să-ţi mai dau ascultare. Chiar şi şeful meu este nemaipomenit de mânios, supărat pe mine. El spune, "Asta-i prea mult! Acestui om i s-a dat prea mult timp." Eu însămi am vrut să te pun la încercare. Ia să văd, mi-am zis- cum o să o scoţi la capăt vreme de o mie de ani. Nu ai făcut nici un progres, eşti exact în acelaşi loc, mergând în cerc."

Sursă: Osho – Dhammapada : The way of the Buddha / Osho – Dhammapada : Calea lui Buddha

Aşa cum spune Gautama Buddha, "Scopul tău în viaţă este să-ţi afli scopul şi să-ţi dai toată inima şi tot sufletul pentru el."


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Ceea ce cauţi este deja înăuntrul tău | O poveste de Osho

Osho: 5 feluri de profesori 

Minunăţia de dincolo de noi | Poveste de Osho
Neghioaba sete de viaţă | Poveste de Osho Neghioaba sete de viaţă | Poveste de Osho Reviewed by Diana Popescu on noiembrie 01, 2015 Rating: 5

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.