joi, 17 septembrie 2015

Ceea ce cauţi este deja înăuntrul tău | O poveste de Osho

Ce anume cauţi? Ceea ce cauţi este deja înăuntrul tău. Religia este căutarea a ceva deja găsit. Religia este căutarea a ceea ce există deja în realitate.

Ceea ce cauţi este deja înăuntrul tău | O poveste de Osho
Dacă mergi tot mereu mai departe de tine, vei cunoaşte din ce în ce mai puţin şi vei crede că ştii din ce în ce mai mult. Vei afla noi scripturi, noi cuvinte şi teorii, şi poţi continua să te învârţi în jurul lor, să le tot împleteşti, şi poţi clădi palate în aer, dar ele nu pot fi decât aeriene, abstracte - ele nu există, fiind făcute din aceeaşi materie ca şi visele. Gândurile şi visele sunt plămădite din aceeaşi materie, ele sunt mici valuri la suprafaţa oceanului, nu au nimic substanţial în ele. Dacă vrei să afli adevărul, întoarce-te acasă.

Am spus dintotdeauna "caută şi nu vei găsi, nu căuta şi vei găsi," pentru că însuşi efortul de a căuta înseamnă că ţi-ai asumat gândul că ceea ce cauţi nu este deja în tine. Încă de la început, căutarea ta este sortită eşecului. Într-o zi, după multe căutări, explorări, investigări, învăţături, vei descoperi chiar acasă că eşti un prost, că în loc să fi mers să cauţi în lumea vastă, ar fi trebuit să te uiţi în interiorul tău.

Iată o mică parabolă în acest sens despre o femeie pe nume Rabia Al. Adawia. Într-o seară, soarele apunea ca de obicei, şi vecinii au aflat-o căutând ceva pe stradă. Era o femeie bătrână, şi toţi o iubeau. Desigur, lumea ştia că era niţel nebună, dar era de treabă, aşa că toţi s-au grăbit să-i dea ajutor şi au întrebat-o, "Ce ai pierdut? Ce anume cauţi?" Ea le-a răspuns, "Acul meu. Coseam ceva şi mi-am rătăcit acul. Ajutaţi-mă! Sunteţi atât de buni!" S-au pus, drept urmare, cu toţii, să caute.

Apoi, un om şi-a dat seama că strada era atât de mare şi acul atât de mic, şi că nu era nici o şansă să fie găsit dacă nu ştiau unde anume picase, aşa că a venit la Rabia şi a întrebat-o, "Spune-ne locul exact unde ai pierdut acul." Rabia a zis, "Nu are rost să mă întrebi asta pentru că, de fapt, nu l-am pierdut afară, ci înăuntrul casei mele."

S-au oprit cu toţii să mai caute şi i-au spus, "Femeie nebună! De ce cauţi atunci afară, pe stradă, ceea ce ai pierdut în casă?"

Rabia le-a explicat, "Înăuntru este tare întuneric. Dar aici, afară, mai este puţină lumină... Cum aş putea să caut în întuneric? Ştiţi bine că sunt săracă, şi nu am nici măcar o lampa. Cum puteţi voi căuta când este întuneric? Caut, aşadar, aici, întrucât au mai rămas câteva raze de soare, şi se mai poate face ceva pentru a căuta.

Oamenii au început să râdă. Au zis, "Chair că eşti ţicnită! Ştim, desigur, că este greu să cauţi în întuneric, dar singurul mod de a face asta era să împrumuţi o lampă de le cineva şi să cauţi înăuntru."

Rabia le-a răspuns, "Nu am crezut niciodată că voi, oamenii, sunteţi atât de înţelepţi. Atunci de ce căutaţi mereu în afară? Nu fac decât să mă iau după voi. Dacă sunteţi atât de deştepţi, de ce nu împrumutaţi o lampă de la mine şi nu căutaţi înăuntru? Ştiu că acolo este întuneric..."

Această parabolă este plină de înţeles. Ai toate motivele să cauţi în afară, deoarece înăuntru totul este atât de întunecat! Îţi închizi ochii şi este o noapte de smoală, nu poţi vedea nimic; chiar dacă ceva poate fi întrezărit, nu este decât o parte a lumii de afară reflectate în lacul interior - gânduri trecătoare ce ţi-au trecut prin cap la piaţă, feţe sosind şi plecând, dar toate astea aparţin lumii exterioare. Doar reflecţii din afară şi un imens întuneric de care oricui îi este teamă. Din această cauză, oricine gândeşte că este mai bine să cauţi afară... Cel puţin acolo este lumină.

Nu acesta este însă înţelesul. Unde ţi-ai pierdut adevărul? Unde ţi-ai pierdut fiinţa? Unde l-ai pierdut pe Dumnezeu? Unde ţi-ai pierdut fericirea, bucuria? Ar fi mai bine ca înainte să porneşti către labirintul infinit al lumii exterioare, să te îndrepţi şi să cauţi către înăuntru. Dacă nu găseşti aici, nu este nici o problemă, poţi pleca să cauţi în afară. Aşa ceva însă nu s-a întâmplat niciodată. Oricine a privit înăuntru a găsit întotdeauna, pentru că lucrul căutat era deja acolo. A fost nevoie numai de o privire, o transformare, o revenire la conştientizare. Doar o privire adâncă.

Sursă: Cartea lui Osho "Tao : The Three Treasures" / Tao: cele trei comori


Alte poveşti de Osho în Blogul Dianei:


Osho: Despre femeile credincioase sau nu, şi bărbaţii lor 

Condiţii pentru a fi iniţiat întru adevăr | O poveste de Osho 

Osho: Coliba omului sărac | O poveste despre generozitate

Un comentariu:

sorin spunea...

F interesant...intai sa cautam inauntru si apoi afara