Carul: Simbol și semnificație

 Încă de la inventarea roții, în combinații dezvoltate timpuriu, carelor au fost un atribut obișnuit al divinităților regale, în special zei ai soarelui, cerului (Helios / Apollo și Zeus, dar, de asemeni, zeițele Cybele și Freya) și tunetului (Thori Donar), sunetul unui car rulând peste un teren accidentat asemănându-se cu cel al tunetului. 

Drumul soarelui de-a lungul firmamentulului a fost frecvent asociat cu roțile și carele, ca în mitul german al "carului solar al lui Trundholm". Un "car de foc" îl înalță la cer pe profetul Ilie (2 Împărați 2:11), iar roțile învârtindu-se sunt centrale în viziunea lui Ezechiel.

Carele simbolizau călătorii mitice și procesiunea triumfală a zeilor, cu un personaj feminin ținând un bol în centrul lor.

                                                         

Zei și zeițe ale fertilității și vegetației (ca Nerthus, o zeiță nordică a mamei pământ menționate de Tacit, al cărei car era tras de vaci) se spunea că vizitau câmpurile în carele lor. 

O căruță asemeni unei corăbii (carrus Tuivalis) a jucat un mare rol în cultul lui Isis din antichitatea târzie. Animalele tractând care divine sugerau caracteristici ale fiecărei divinități: carul lui Zeus era tras de vulturi, cel al Afroditei de porumbei, cel al lui Donar de țapi sălbatici. 

Similar, într-una din picturile lui Tizian, un car triumfant este tras de creaturi simbolizând evangheliștii (vultur, taur, leu, om). 

Roata că simbol solar a fost de multe ori reprezentată ca un cerc cu o cruce înscrisă în el, așa-zisa "roată a crucii".

Chiar și în antichitatea clasică, conducătorul carului simboliza o conduită rațională, stăpânire de sine. 

Scriitorul bizantin Dionisie Areopagitul interpreta carele din viziunea biblică a lui Ezechiel astfel: "Ele semnifică egalitatea armonioasă în care creaturile de același ordin sunt create". 

Roata: Simbol și semnificație