12 iunie: Sfântul Cuvios Petru Athonitul

 Sfântul Cuvios Petru Athonitul este prăznuit anual pe 12 iunie. Grec prin naștere, a slujit ca soldat în armatele imperiale și a trăit la Constantinopol. În anul 667, în decursul unui război cu sirienii, Sfântul Petru a fost luat prizonier și închis într-o fortăreață din orașul Samara de pe râul Eufrat. 

A rămas multă vreme în închisoare, gândindu-se pentru ce păcate fusese pedepsit de Dumnezeu. Și-a amintit că odată a vrut să părăsească lumea și să meargă la mănăstire, dar nu făcuse asta. A început să se supună unei postiri stricte și să se roage fervent, și l-a implorat pe Sfântul Nicolae,  Făcătorul de Minuni, să intervină pentru el în fața lui Dumnezeu.  

                                                

Sfântul Nicolae i-a apărut într-un vis Sfântului Petru și l-a sfătuit să apeleze pentru ajutor la Sfântul Simion Primitorul de Dumnezeu. Sfântul Nicolae i s-a ivit din nou în vis, încurajând deținutul întru răbdare și speranță. A treia oară când i-a apărut nu a fost în vis, și a fost însoțit de Sfântul Simion Primitorul de Dumnezeu. Sfântul Simion i-a atins cu toiagul său lanțurile ce-l legau, și acestea s-au topit precum ceara. Ușile închisorii s-au deschis larg și Sfântul Petru a fost liber. 

Sfântul Simion a devenit invizibil, dar Sfântul Nicolae l-a condus pe Sfântul Petru către hotarele teritoriului grecesc. Aducându-i aminte de jurământul său, Sfântul Nicolae a devenit și el invizibil. Apoi, Sfântul Petru a călătorit la Roma pentru a primi tonsura monahală la mormântul Apostolului Petru. Chiar și acolo, Sfântul Nicolae nu l-a lăsat fără ajutorul său. A venit într-un vis al papei de la Roma, l-a informat pe acesta de circumstanțele eliberării lui Petru din captivitate, și i-a poruncit papei să-l aducă pe fostul prizonier în viața monahală. 

În ziua următoare, în mijlocul unei mari mulțimi de oameni care se adunaseră pentru slujba divină, papa a exclamat cu glas tare, "Petru, care ești de pe pământul grecesc și pe care Sfântul Nicolae l-a eliberat din închisoarea din Samara, vino la mine!" Sfântul Petru a stat înaintea papei, care l-a tonsurat călugăr la mormântul Apostolului Petru. Papa l-a învățat pe Sfântul Petru regulile traiului monhal și l-a ținut pe călugăr în apropierea sa. După aceea, cu o binecuvântare, l-a trimis pe Sfântul Petru acolo unde Dumnezeu hotărâse să călătorească. 

Sfântul Petru s-a îmbarcat pe o corabie ce naviga spre Orient.  După ce au ajuns pe țărm, proprietarii corabiei l-au rugat pe Sfântul Petru să vină și să se roage la o anumită casă, unde stăpânul acesteia și cei din toată gospodăria sa zăceau bolnavi. Sfântul Petru i-a vindecat prin puterea rugăciunii sale. 

Sfânta Maică a Domnului l-a vizitat în vis pe Sfântul Petru și i-a indicat locul în care urma să trăiască până la sfârșitul zilelor lui: Muntele Athos. Când vasul a ajuns la Athos s-a oprit parcă din propria sa voință. Sfântul Petru și-a dat seama că acela era locul unde trebuia să ajungă, și a coborât pe țărm. Era anul 681. Petru a locuit într-o zona părăsită de pe Muntele Sfânt, fără a vedea vreo altă persoană timp de 53 de ani. Hainele lui au ajuns să fie zdrențuite, însă părul său și barba sa au crescut astfel încât i-au acoperit corpul în loc de straie. 

La început, Sfântul Petru a fost supus unor atacuri demonice. Încercând să-l determine pe Sfânt să-și părăsească peștera, demonii au luat uneori forma unor soldați înarmați, și alte dăți a unor fiare fioroase și vipere care păreau să sfâșie pustnicul în bucăți. Sfântul Petru a învins asalturile demonice prin rugăciuni fierbinți către Dumnezeu și Sfânta Sa Maică. Apoi, Dușmanul a recurs la vicleșuguri. Apărând sub deghizarea unei cunoștiințe trimise din locul său de naștere, a implorat Sfântul, cu lacrimi în ochi, să părăsească sălbăticia și să revină la casa sa. Pustnicul a plâns, dar, fără vreo ezitare, a răspuns, "Aici m-au adus Domnul și Sfânta Lui Maică. Nu voi ple ca de aici fără permisiunea Ei". Auzind numele Maicii Domnului, demonii s-au făcut nevăzuți. 

După șapte ani, diavolul a sosit la Sfântul Petru sub forma unui înger strălucitor și i-a spus că Dumnezeu îi poruncea să meargă în lume pentru a ilumina și a mântui oamenii având nevoie de călăuzire. Ascetul deja experimentat i-a replicat că nu va părăsi sălbăticia fără permisiunea Maicii Domnului. Diavolul a dispărut și nu a mai cutezat să se apropie de Sfânt. Sfântului Petru i-au apărut în vis Maica Domnului și Sfântul Nicolae, care i-au comunicat că, după ce va posti 40 de zile, un înger îi va aduce mâna cerească. Sfântul Petru a postit și, în cea de-a patruzecea zi, a fost fortificat cu mâna cerească, primind puterea de a posti încă alte 40 de zile. 

Odată un vânător care vâna un cerb a zărit un om dezbrăcat, acoperit cu păr și cu coapsele ascunse de frunze. S-a înfricoșat și a dat să fugă, însă Sfântul Petru l-a oprit și i-a povestit despre viața sa. Vănătorul i-a zis să rămână cu el, dar Sfântul l-a trimis acasă. Sfântul Petru i-a dat vânătorului un an de autoexaminare și i-a interzis să pomenească cuiva că îl întâlnise. 

11 iunie: Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei

Un an mai târziu, vănătorul a revenit cu fratele lui, care fusese afectat de un demon, și cu mai mulți alți tovarăși. Când au intrat în peștera Sfântului Petru, au văzut că aceasta era deja decedat. Cu lacrimi amare în ochi, vănătorul le-a relatatat tovarășilor lui despre traiul Sfântului Petru. Fratele său, după ce doar a atins trupul Sfântului, a primit vindecare. Sfântul Petru a murit în anul 734. Sfintele lui moaște au fost la mănăstirea Sfântului Clement. De-a lungul perioadei iconoclaste, moaștele au fost ascunse, iar în anul 969 au fost mutate la satul trac Photokami. 

Odată, într-o viziune, Sfântul Petru a văzut-o pe Maica Domnului, și ea i-a vorbit despre domeniul său pământean, Muntele Athos: "Am ales acest munte ... și l-am primit moștenire de la Fiul meu și de la Dumnezeu, pentru cei care vor să se îngrijească și să se străduiască lumeste... Iubesc nemaipomenit de mult acest loc. Îi voi ajuta pe cei care locuiesc aici și lucrează pentru Dumnezeu... și îi respectă poruncile... Voi ușura afecțiunile și lucrările lor, și voi fi un aliat invincibil pentru călugări, călăuzindu-i și păzindu-i invizibilă..." 

12 iunie: Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare