2 august: Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare

 Celebrat pe 2 august, Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare (11 mai 483-13/14 noiembrie 565) a fost împărat roman din 1 august 527 până la moartea sa. Soția lui a fost împărăteasa Teodora. Pe lângă unul din cei mai mari conducători din antichitatea târzie, un personaj major în istoria statului bizantin, Iustinian a fost și un mare promotor al ortodoxiei, conducător și scriitor al bisericii. 

În decursul domniei sale, Bizanțul a câștigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa și Italia și, ca rezultat, păgânismul a fost eliminat decisiv printre vandalii germani și triburile vizigote. Iustinian este cunoscut și ca "ultimul împărat" și împăratul care a recucerit Roma de la ostrogoți.    

        

Iustinian se vedea pe sine însuși ca noul Constantin cel Mare. A crezut în ordinea creștină mediteraneeană politică, religioasă și economică, unită și condusă de la Constantinopol de un singur împărat creștin. Și-a direcționat către acest obiectiv marile războaie și o activitate intensă de recucerire a provinciilor vestice de la triburile germanice. 

Poate că cel mai notabil eveniment s-a petrecut în anul 529, când Academiadin Atena (vestită pentru fondarea sa, cu secole mai devreme, de Platon) a fost pusă sub controlul de stat prin ordinul lui Iustinian, punându-se capăt învățăturii despre elenism a acestei școli. Astfel, păgânismul a fost activ suprimat. Venerarea lui Ammon la Augila din deșertul libian a fost abolită, astfel încât au rămas rămășițe ale venerării lui Isis pe insula Philae, în Egipt, iar maniheenii care nu s-au pocăit au fost executați la Constantinopol. Numai în Asia Mică, Ioan, episcopul de Efes, a convertit 70.000 de păgâni. 

Iustinian a avut, totodată, o atitudine fermă în sprijinirea ortodoxiei, și a luptat contra unor diferite erezii de sub domnia sa. Încă de la începutul conducerii sale, a promulgat prin lege credința în Sfânta Treime și Încarnare și, în continuare, a declarat că îi va deposeda pe toți cei care se împotriveau ortodoxiei. A făcut Crezul Niceean din Constantinopol singurul simbol al bisericii și a acordat forță de lege canoanelor celor patru Sinoduri Ecumenice. La porunca suveranului, în anul 553 s-a întrunit al Cincelea Sinod Ecumenic, care a cenzurat învățăturile lui Origen și a reafirmat definițiile celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon. De asemeni, Iustinian a încercat să asigure unitatea religioasă în interiorul imperiului prin dialogurile sale cu cei ne-calcedonieni. A numit-o pe Teodora, care era fiica unui preot ortodox oriental, ca delegat special pentru a discuta cu cei care respingeau hotărârile de la Calcedon. 

1 august: Sfinții 7 frați Mucenici Macabei

Împăratul a avut un rol crucial în clădirea de multe biserici. A poruncit să se construiască 90 de astfel de așezăminte pentru noii convertiți și a sprijinit cu generozitate înălțarea de biserici în tot imperiul. Cele mai frumoase construcții di acea vreme sunt considerate a fi mănăstirea de la Sinai și Hagia Sofia din Constantinopol. Întrucât primise o învățătură pioasă, Sfântul Iustinian a fost preocupat să asigure educația clerilor și călugărilor, ordonând ca aceștia să fie instruiți în retorică, filosofie și teologie. Nu a neglijat nici o oportunitate de a garanta drepturile bisericilor și ale clerului, a sprijini protejarea și răspândirea traiului monahal. 

În viața sa personală, Sfântul Iustinian a fost strict pios și a respectat frecvent Postul Mare, fără a mânca pâine și a bea vin, întreținându-se numai cu apă și vegetale. 

2 august: Aducerea moaștelor Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan