Călugărul și scorpionul | Poveste Zen cu tâlc

 Această poveste Zen cu tâlc amintește de vorbele lui Esop, "Nici un act de bunătate, indiferent cât de mic, nu  este risipit". În același sens, Platon spunea, "Fii bun, căci oricine pe care-l întâlnești duce o grea bătălie". 

Un călugăr stătea liniștit pe malul unui râu repetând mantra sa.   

                         

În apropierea lui, un scorpion a căzut dintr-un copac în râu. Călugărul, văzându-l zvârcolindu-se în apă, s-a aplecat și l-a scos din râu. A așezat scorpionul înapoi în copac dar, pe când făcea asta, scorpionul l-a mușcat de mână. 

Călugărul nu a dat atenție mușcăturii, ci a continuat să-și repete mantra.

Puțîn mai târziu, scorpionul a picat iarăși în apă. Ca și mai înainte, călugărul l-a salvat, l-a pus înapoi în copac, și a fost din nou mușcat. Această mică dramă s-a repetat de mai multe ori și, de fiecare dată, călugărul a recuperat din râu scorpionul și a primit în schimb o mușcătură din partea acestuia. 

S-a întâmplat ca un sătean, necunoscător al căilor oamenilor sfinți, să vină la râu pentru a lua apă și a văzut ce se petrecea. Incapabil să se mai rețînă, săteanul, nițel iritat, a exclamat:

"Călugăre, am zărit că ai salvat acest scorpion prostănac în repetate rânduri și, cu fiecare ocazie el te-a mușcat. De ce nu lași canalia să se înece?"

"Frate," i-a răspuns călugărul, "scorpionul nu se poate stăpâni. Este în natura să muște."

"De acord," i-a replicat săteanul. "Dar, dacă știi lucrul ăsta, de ce nu te ferești de el?"

"Ah, frate," a zis călugărul,"vezi tu, nici eu nu mă pot stăpâni. Sunt o ființă umană și este în natura mea să salvez."

Pisica legată de pat: Poveste cu tâlc