Miturile despre vrăjitori și vrăjitoare

 Vrăjitorii și vrăjitoarele sunt oameni presupuși a poseda puteri magice sau a controla ființe supranaturale. Apar în folclorul și miturile multor culturi. 

Buni sau răi, bune sau rele?

În numeroase legende și mituri, vrăjitoarele sunt rele, malefice sau periculoase. Unele culturi nu le consideră întru totul omenești. Dacă nu sunt rele prin natură, vrăjitoarele pot fi posedate de demoni ori spirite malefice având țelul de a face rău oamenilor. Cu toate astea, bărbați obișnuiți și femei comune pot învăța magia cu scopul de a-i răni pe alții. Tradiția africană face deosebirea dintre magicieni buni sau vindecători, și magicieni răi ori vrăjitori. Ambele tipuri sunt diferite de vrăjitorii nonumani.  

      

Miturile despre vrăjitori și vrăjitoare

În decursul Evului Mediu din Europa, credința în vrăjitoare a fost larg răspândită. Se spunea că acestea venerau diavolul. Mii de femei și bărbați suspectați de vrăjitorie au trecut prin tortură și execuție. Englezii care s-au stabilit în America de Nord au adus cu ei și frica față de vrăjitoare. În 1692, o vânătoare de vrăjitoare din Salem, Massachusetts, a rezultat în executarea a 19 persoane. Chiar și în prezent, acuzațiile de vrăjitorie pot duce la violență în unele părți ale lumii. 

Nu toate vrăjitoarele și toți vrăjitorii au drept caracteristică răutatea. Unele mituri și povestiri din folclor înfățișează magicieni care ajută oamenii. Se spunea despre aceștia că practicau magia albă mai degrabă decât magia neagră a vrăjitorilor răi. "Vrăjitorul din Oz", cartea modernă pentru copii transformată într-un film vestit, include ambele tipuri de vrăjitoare. Este ușor să fie deosebite, cele rele find cotoroanțe chicotitoare, îmbrăcate în negru. Cele bune sunt femei frumoase, cu vorbirea delicată, îmbrăcate ca niște prințese. 

Vrăjitori și vrăjitoare din legende

Imaginea tradițională  a vrăjitoarei din folclorul european și cel american este cea a unei bătrâne zbârcite, purtând eventual straie negre și o pălărie semeni unui con. O astfel de vrăjitoare comunica cu spiritele rele ce luau frecvent forma unei pisici negre. Conform legendei, vrăjitoarele japoneze aveau ca tovarăși bufnițe, iar cele africane, maimuțe. 

Zborul era asociat adesea cu vrăjitoria. În povești folclorice americane, vrăjitoarele călătoreau noaptea pe mături fermecate. În unele părți ale Africii, se zicea că vrăjitoarele zburau pe lilieci. Vrăjitorii africani se preschimbau în animale și mâncau carne omenească. În mitologiile altor culturi, vrăjitoarele se puteau transforma în fiare sălbatice care se repezeau asupra victimelor lor. 

Tradiția vrăjitoriei este străveche. Cartea lui Samuel din Vechiul Testament conține o relatare despre vrăjitoarea Endor. Saul, primul rege al Israelului, a alungat toți magicienii din regatul său dar, în cele din urmă, a cerut sfat de la vrăjitoarea Endor, care avea drept companion un spirit. Asigurată că nu va fi pedepsită pentru practicarea magiei, vrăjitoarea a chemat spiritul lui Samuel, un vechi proroc al israeliților. Spiritul a prezis înfrângerea lui Saul în bătălia ce avea să se petreacă a doua zi. 

În epopeea "Odiseea", Odiseu / Odyseus și oamenii săi au întâlnit o vrăjitoare pe nume Circe. Fiică a unui zeu și a unei nimfei oceanului, Circe avea puterea de a transforma oamenii în animale și monștri. Insula ei era populată de lei, urși și lupi, ființe umane preschimbate de aceasta în astfel de animale. Deși Circe a transformat mulți dintre oamenii lui Odiseu în porci, iar eroul a folosit o iarbă specială pentru a se proteja de magia sa. 

Vrăjitoria și magia au avut un rol important în legendele arthuriene din Britania. Merlin, un vrăjitor puternic, l-a îndrumat și influențat pe regele Arthur în decursul întregii sale vieți. O vrăjitoare numită Morgan Le Fay a apărut și ea în legende, având grijă de Arthur după ce a fost rănit. 

Folclorul slav din estul Europei și Rusia vestică a înglobat o vrăjitoare pe nume Baba Yaga, o bătrână subțiratică a cărei poreclă însemna "picioare osoase". Baba Yaga trăia într-o colibă din adâncul codrilor. Coliba sa stătea pe picioare de găină și era înconjurată de un gard împodobit cu cranii. Vizitatorii care voiau să intre acolo trebuiau să rostească o formulă magică. Deși Baba Yaga  ajuta unii eroi și unele eroine din povești, era, în general, un personaj periculos, care trebuia să fie supravegheat cu mare atenție. O legendă despre Baba Yaga pomenește despre un prinț numit Ivan, care avea nevoie de un cal foarte rapid pentru a-și salva soția din ghearele unui monstru. Ivan aflase că Baba Yaga avea niște cai speciali și i-a cerut unul. Vrăjitoarea i-a zis că, mai întâi, trebuia să îi păzească caii vreme de trei nopți. Era sigură că Ivan nu își va îndeplini sarcina întrucât poruncise cailor săi să galopeze în fiecare noapte. Totuși, Ivan a dat dovadă de bunătate față de diverse animale și insecte, care au adunat caii pentru el. În cele din urmă, Ivan a prins unul dintre cai și a mers pe acesta pentru a-și salva nevasta. Baba Yaga l-a urmărit, însă nu a reușit să-l ajungă. 

Vrăjitorii și vrăjitoarele se perindă frecvent în miturile americanilor nativi. Spre deosebire de șamani și vraci, aceste ființe erau înspăimântătoare și distructive. Poporul Navajo din America de Sud-Vest are povestiri despre "adilgashii", vrăjitoarea care călătoreau noaptea în pieile coioților și altor animale, și folosea o otravă făcută din oasele măcinate ale bebelușilor pentru a le face rău celor trăitori. 

Educația unui vrăjitor

Povești despre vrăjitoare și vrăjitori continuă să fascineze publicul și să inspire scriitorii. În afară de a furniza aspecte din alte lumi, astfel de povestiri revelează adevăruri despre traiul omenesc obișnuit. În seria de cărți despre Harry Potter, scriitoarea scoțiană J. Κ. Rowling a descris o întreagă societate implicată în magie. Cititorii romanelor ei urmăresc pe Harry Potter, un băiat aparent obișnuit, pe când studiază la Școala Hogwarts de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Printre aventuri legate de dragoni, poțiuni magice și mături zburătoare, Rowling îl arată pe Harry învățând valori precum prietenia, loialitatea și curajul. 

Poporul Tlingit din Pacificul de nord-vest credea că un bărbat cu o soție nerecredincioasă devenea un vrăjitor după ce bea din craniul unui șaman mort. Acest prim vrăjitor crea, după aceea, alți vrăjitori și alte vrăjitoare. Aceste persoane câștigau puteri întunecate stând în cimitire și având de a face cu morții. Vrăjitoarele Tlingit făceau păpuși din părul, îmbrăcămintea și mâncarea celor cărora voiau să le facă rău. Prin amplasarea acestor păpuși în morminte, pentru a putrezi alături de cadavre, vrăjitoarele provocau îmbolnăvirea victimelor lor. O vrăjitoare putea inversa magia prin cufundarea păpușii în apă sărată. 

Vrăjitoarele: Simbol și semnificație