Mitul lui Idun, zeița nordică a primăverii

 În mitologia nordică, Idun / Iduna a fost zeița primăverii și renașterii. Ea și soțul său, Bragi, zeul muzicii și poeziei, trăiau în Asgard, casa zeilor. Idun avea grijă de merele fermecate pe care zeii le mâncau pentru a-și păstra nemurirea. 

Scrierea "Edda", o carte cu legende nordice scrisă în anii 1220, conține o istorisire despre Idun și merele de aur. Într-o zi, Loki, zeul înșelăciunii, a fost capturat de un uriaș pe nume Thiassi, care a refuzat să-l elibereze până când acesta consimțea să o aducă pe Idun și merele sale la casa lui. Loki i-a dat cuvântul său că va face asta și s-a grăbit către Asgard.    

                                               

A invitat-o pe Idun să-și aducă merele și să meargă împreună prin pădure, unde el ar fi știut, chipurile, niște mere și mai prețioase. Nerăbdătoare, zeița a vrut să-și compare fructele speciale cu cele ale lui Loki. Dar, de îndată ce au ajuns în pădure, Thiassi, sub forma unui vultur, a venit din cer, și a prins-o pe Idun și merele sale. 

Fără fructele magice ale lui Idun, zeii din Asgard au început să imbatraneasca. Au ajuns să fie câcorjați și slăbiți, și i-au cerut lui Loki să o ia pe Idun din mâinile lui Thiassi. Loki a zburat spre casa uriașului, deghizat ca un șoim. A transformat-o pe Idun într-o nucă și a luat-o în ghearele sale. Pe când zbura înapoi către Asgard, Thiassi a devenit iarăși un vultur și l-a urmărit. Totuși, de îndată ce Loki și Idun au fost pe aproape de a reveni la Asgard, zeii au aprins un foc pe zidurile cetății lor. Aripile lui Thiassi s-au aprins pe când traversa flăcările, și el a căzut pe pământ, unde zeii i-au făcut de petrecanie. 

Mitul lui Bragi, zeul nordic al poeziei